E un lucru pe care nu l-am înțeles, nici acum, deși sunt deja doi ani de când sunt părinte. Anume, nevoia aceasta disperată a altor părinți de a naște polemici de parenting. În jurul oricărui subiect. De arăta, practic, ce deștepți sunt ei și cât de oribili și greșiți sunt ceilalți părinți. Indiferent dacă un părinte vine și pune o întrebare despre ceva concret și menționează, în treacăt, că, spre exemplu, copilul a mâncat un dulce din comerț. Săracul părinte, nu doar că nu primește un răspuns la întrebarea sa, dar este făcut să se simtă ca ultimul om. Ca să nu mai zic de subiectele grele ca vaccinarea, alăptare versus lapte praf, metode de disciplină etc. Acolo se dezlănțuie iadul în adevăratul sens al cuvântului.
Grupurile – bată-le vina
Majoritatea acestor polemici se întâmplă, bineînțeles, pe grupuri. Am avut „ocazia” să fiu în unele unde părinții vorbeau ca la ușa cortului, fără respect, total dezinformați și cu prejudecăți. La ce mi-a fost dat să văd acolo, îmi venea să mă bag sub o piatră și să nu mai ies. De unde atâta răutate și frustrare? Nu înțeleg. Din educație? Sau lipsa acesteia? Nu cred că există un răspuns simplu, iar rezolvarea e cu atât mai departe. Așa că am făcut singurul lucru care a avut sens pentru sănatatea mea mentală. Click left. Leave group (immediately).
Am norocul să fac parte și din câteva grupuri cu reguli foarte clare, unde oamenii scriu corect gramatical, au opinii valide și nasc mai puține polemici de parenting. Și chiar și în acestea, s-a întâmplat ca unele subiecte să scoată la iveală niște mici sau mai mari monstruleți. Dar, aici, măcar, derapajele sunt semnalate și se iau măsuri de către administratori. Ca să nu mai zic că aceștia fac, constant, educare pe empatie. Nu zic, m-am trezit și eu cu o mână aprigă pe tastatură. Dar am scris și am recitit. Apoi, am mai citit o dată. E ceva ce mi-ar plăcea să-mi spună mie un total necunoscut? Sau e tonul potrivit? Nu? Atunci: delete, rewrite. Sau, uneori, doar delete și move on.
Corigenți la empatie
Sunt de părere că nouă, românilor, ne lipsește, cu desăvârșire, empatia. Ce mi-e greu să înțeleg este lipsa și mai mare de empatie și înțelegere a oamenilor care sunt părinți. Pentru că, teoretic, acestea sunt printre primele lucruri pe care trebuie să le exersezi cu acești oameni în miniatură care intră în viața noastră.
Este evident că toți avem abordări și păreri diferite, condiții diferite de viață și, mai ales, copii diferiți. Ce funcționează pentru al meu posibil (mai mult ca sigur) să nu funcționeze pentru al tău.
Ar trebui să luăm toate aceste polemici de parenting cu un dram de luciditate, să facem un pas înapoi înainte să ne apucăm să scriem o întreagă tiradă. Și, chiar dacă avem o opinie divergentă, să o expunem cu respect, argumente și informații concrete.
Ce ziceți? E fezabil sau visez cai verzi pe pereți?
Noi am evitat orice fel de grupuri si de forumuri din principiu. E foarte greu sa fii pe aceeasi lungime de unda cu rude si prieteni apropiati, deci n-ai nicio sansa sa fii intr-un grup pe facebook. Pana la un punct inteleg de ce parintii sunt atat de atasati de propriile convingeri. Daca ar renunta usor la ele, nu s-ar mai considera parinti suficienti de buni, ori asta i-ar pune intr-o situatie vulnerabila. „Eu stiu mai bine” e un mecanism de aparare foarte puternic si eficient, altfel am lua-o razna cu atatea necunoscute si temeri si o lipsa de informatii clare si detaliate despre cum naiba se cresc copii.
Foarte bine că ați putut. Eu sunt mereu avocatul pentru a face ce simte fiecare că e mai bine pe el sau ea. Mai ales că da, ai mare dreptate, ca părinte e important să rămâi cât se poate de normal la cap. Eu am cautat niște grupuri țintite pe câteva probleme de care m-am lovit cu bulina (alăptare, somn, reflux) și am aderat și la câteva generaliste, din care am ieșit repede. Singurul în care am rămas a fost și cel menționat în articol. Deși, recunosc, nu mai sunt la fel de activă. La început, simțeam nevoia să văd că sunt și alte mame care trec prin ceea ce trec și eu, să găsesc răspunsuri la diverse dileme, să mai aflu din experiențele altor mame. Și unele chiar m-au ajutat. Alte situații chiar m-au întristat sau enervat. Dar, am mai învățat să-mi aleg luptele și să mai elimin din zgomotul de fond. Cum ziceai și tu, prea multe informații, din toate părțile, unele diferite ca de la cer la pământ. Ca să nu mai zic de presiune (pusă de familie, societate, prieteni etc – voi scrie și despre aceasta într-o zi). Trebuie cumva să te protejezi să nu o iei razna.