#portretdefamilie

Părinții mei și majoritatea familiei sunt la peste 400 de km distanță de București. Îi văd destul de rar, cum îmi place mie să zic „din an în Paște”, pentru că ajung în Botoșani de Crăciun, de Paște și eventual încă o dată pe perioada verii. Deși sunt singură la părinți m-am obișnuit cu ideea, preponderent deoarece vorbim des la telefon și pentru că am unele dintre cele mai bune prietene aici, în București. Așa că anul trecut, când am aflat întâmplător de inițiativa celor de la Foto Union, frumos denumită Portret de Familie, le-am luat pe fete de mână și ne-am dus să imortalizăm mai mult o stare generală de bucurie decât orice altceva, și, de ce nu, prietenia noastră. Rezultatul, niște poze absolut superbe cu oameni veseli și calzi, care mi-au făcut părinții și bunicii tare fericiți (căci lor le-am trimis pozele în varianta imprimată).

Din fericire, Cristi și Radu s-au hotărât să continue și anul acesta Portret de Familie , într-un cadru la fel de prietenos cu la fel de multă voie bună. Am avut ocazia, și pe această cale le mulțumesc, să văd micul colț de „acasă” înainte de lansarea propriu-zisă și să fac câteva poze cu oamenii din Tabăra Foto pentru Bloggeri, care mi-au devenit tare dragi. Tot ce pot să vă spun este că trebuie să vă luați familia, prietenii, colegii și să mergeți neapărat între 6 şi 12 decembrie 2012, la Cafeneaua Tete-a-Tete din Herăstrău, să vă faceți o poză frumoasă împreună,  zilnic după programul 18.00-22.00.

Atât anul trecut, cât și anul acesta, decorul m-a dus cu gândul instant la perioada sărbătorilor de iarnă pe care le-am petrecut în SUA…și iar am devenit nostalgică. La un moment dat, voi povesti despre experiența de acolo. Deși au trecut 6 ani, am avut parte de experiențe pe care nu le voi uita niciodată și mă bucură (și întristează în același timp) când dau aici peste lucruri care îmi aduc aminte de ele.

Eu cred

Trăim în letargie, zi după zi, grăbindu-ne spre un serviciu care nu ne place, cu ochii în pământ și cu sufletul chirchit de griji și regrete. De-atâta neîncredere, suntem sceptici când dăm de oameni calzi și autentici. De-atâta cenușiu, ne dor ochii când dăm de verde. Totuși…

Eu cred că suntem un popor vegetal. Cum altfel poți explica senzația aceea plăcută care îți invadează corpul în momentul  în care te găsești față în față cu orice element al naturii? Cum altfel îți poți explica sentimentul de ușurare pe care îl ai, ca și cum ți s-ar lua o mare greutate de pe umeri, atunci când stai tolănit în iarbă și te uiți, visănd cu ochii deschiși, la cerul plini de nori și frunze purtate de vânt. Cum alfel îți poți explica faptul că durerea de cap pe care o simți zilnic de câteva săptămâni încoace, a dispărut ca prin minune la prima gură de aer proaspăt și tare de munte?

Eu cred că suntem un popor vegetal. Cum altfel poți explica că, în loc să fii dezamăgit și trist că afară plouă, te așezi lângă geam cu un ceai cald și cartea preferată în mână, pentru a trage cu ochiul din când în când la stropii jucăuși sau te bucuri ca un copil mic și fugi afară să simți mirosul ploii. Cum altfel poți explica nepăsarea pe care o ai deși ți-ai murdărit hainele pentru că te-ai rostogolit amuzat prin iarbă și fân? Sau faptul că ești fericit doar să fii aproape de natură, în munți, deși nu ai, să zicem, apă caldă la discreție?

Eu cred că suntem un popor vegetal. Cum altfel poți explica că trăiești în trecut, prezent și viitor în același timp? Că mirosul pâinii pe care ai pus-o la prăjit pe plită ți-aduce aminte de bunica pe care ai pierdut-o acum 3 ani, omul de care ți-a fost cel mai drag și care te-a învățat prin fiecare gest, vorbă sau fapt să prețuiești natura și lucrurile simple. Că 10 minute de călărit și jumătate de oră de tras cu arcul te fac să te simți mai viu decât zecile de zile care trec pe lângă tine fără noimă, fără evenimente semnificative și care te îngroapă în rutină? Cum altfel poți explica revelația sufletească pe care o ai doar ascultând un om vorbindu-ți despre regăsirea valorilor vechi și gustului pentru lucrurile și reale, trăite, sau despre a duce o viață plină de bucurie pe care să o împărtășești și cu cei din jurul tău. Gânduri pe care le simțeai înghiontindu-ți mintea și sufletul, dar care te-au lovit în moalele capului în momentul în care au fost rostite de altcineva. Dar care îți propui să le înscri adânc în conștință pentru a evita să le mai scapi din vedere vreodată.

„Eu cred că suntem un popor vegetal.
De unde altfel liniștea
În care ne așteptăm desfrunzirea?”
Ana Blandina

Poate că astea nu sunt cele mai bune poze pe care le-am făcut în Tabăra Foto pentru Bloggeri, dar eu cred că sunt cele care transpun cel mai bine starea de bine pe care am simtit-o toți pe parcursul celor 4 zile petrecute într-un mic colț de rai.

Tabăra de fotografie pentru bloggeri din munţii Apuseni este un proiect Foto Union susţinut de Dacia Plant.

Ferestre și atitudini – portrete din ziua a doua de #TFB2

Pentru a descrie oameni nu trebuie cuvinte. E suficient să reușești să le surprinzi esența. Dacă am reușit, vă las pe voi să decideți.

Același cadru și, totuși, poze atât de diferite.

Tabăra de fotografie pentru bloggeri este un proiect Foto Union susţinut de Dacia Plant.

Înaintea imaginii, să nu uităm de mesaj – Gânduri după prima zi de #TBF2

De câte ori nu vi s-a întâmplat să întârzie trenul și să ajungeți cu mult mai târziu la destinația dorită? Frustrant, nu-i așa, să ți se dea un program peste cap și să ai mai puțin timp la dispoziție pentru a face lucrurile pe care ți le-ai propus.

Pentru #TBF2 am plecat din București mai târziu cu 50 de minute și am ajuns în Cluj cu o întârziere de 2 ore. Cu toate acestea nu ne-am grăbit să ne bem cafeaua și am avut un program lejer în care să facem poze prin oraș pentru a ne obișnui cu aparatele Sony pe care le vom avea pe tot parcursul taberei.

În Cluj am fost și acum 2 luni. Am făcut multișoare poze, dar nu cu un dslr (recunosc). Numai că, de data asta am fost mai puțin mulțimită de cum mi-au ieșit pozele. Pe principiul foarte sănătos că: degeaba ai aparat profesional dacă nu știi să-l folosești…încă.

Totuși, acum am sesizat un lucru foarte interesant, pe care l-am observat și în București, anume multitudinea de mesaje, de obicei în stencil, lăsate pe zidurile blocurilor și clădirilor. După ce am fotografiat o mulțime de astfel de mesaje, mi-am dat seama că poți găsi o logică în ceea ce pare haos. Mai mult decât atât, există o nevoie acută de a ne face auziți, de a ne transmite mesaje/învățăminte unii altora, de a ne pune amprenta asupra locurilor prin care trecem. Dar pentru ca noi să primi aceste mesaje, trebuie să ne mai domolim un pic ritmul ăsta de viață nebun și grăbit pe care îl ducem zi de zi, mereu cu ochii în jos și pașii repezi. În primul rând trebuie să ridicăm ochii din pământ și să începem să privim mai atent lucrurile din jurul nostru.

Trebuie să încetăm a fi negativiști

și sceptici.

Trebuie să nu mai fim invidioși

sau materialiști.

Trebuie ne oprim din a ne îndoi mereu…

pentru a putea realiza că schimbarea depinde de noi.

Și doar așa vom putea să ne deschidem mințile

și sufletele…

Ca în final să ne ducem o viață împlinită.

Tabăra de fotografie pentru bloggeri este un eveniment organizat de Foto Union şi susţinut de Dacia Plant.

Plec în tabără

În clasa a III-a am mers pentru prima dată într-o tabără. La vremea aceea făceam parte dintr-o trupa de dans pentru copii și tocmai ce câștigasem un concurs de dans modern la nivel județean. Premiul era visul oricărui copil de vârsta mea, anume o săptămână la mare, fără părinți. Am fost atât de entuziasmată, încât n-am putut să dorm mai toată noaptea de dinaintea plecării. Mi-aduc și-acum aminte cum ne trezeam dis-de-dimineață pentru a dansa pe plajă, cum mergeam seara la discoteca în aer liber, cum stăteam la coada să primim banii de buzunar zilnici de la domna învățătoare, sau cum i se pusese pata unui băiețel pe mine și îmi aducea în fiecare zi gumă Hubba Bubba. Mai mult decât atât, atunci am avut ocazia să particip la Abracadabra, emisiunea preferată a copilăriei mele, și să-l cunosc pe Magicianul Marian Râlea. Mi-a plăcut atât de mult săptămâna aceea încât vacanța de vară din anul respectiv mi s-a părut extrem de lungă și plictisitoare prin comparație.

În clasa a IX-a am câștigat un loc într-o tabără națională de engleză, organizată de voluntarii Peace Corps. Acolo am mâncat pentru prima dată marshmallows, din acelea adevărate, de la mama lor din SUA. Și nu oricum, ci rumenite pe băț în focul de tabără și combinate cu biscuiți și ciocolată. Numai amintindu-mi asta, mi se face gura apă.  Tot acolo am descoperit cum oamenii cu care credeam că nu am nimic în comun îmi pot deveni, aproape peste noapte, unii dintre cei mai buni prieteni. Am participat la primul meu Scavenger Hunt, am primit mesaje și dulciuri de la un Secret Friend, am mers pe munte cu ochii închiși, am învățat să fac brățări din noduri sau imprimeuri tie dye pe tricouri și am aflat ce i-a motivat pe voluntarii Peace Corps să plece pentru doi ani din SUA și să vină să predea engleza în școli din România. Ca și în clasa a III-a, toată vacanța de vară de după m-am gândit numai la cât atât de bine m-am simțit în tabără.

Anul trecut am fost în prima mea tabără de „oameni mari” – Social Media Snow Camp. Participarea mea a fost o decizie de ultim moment, dar s-a dovedit a fi de bun augur. La vremea respectivă nu prea aveam habar cu ce se mănâncă Social Media, dar în trei zile de conferințe și traininguri am învățat toate noțiuniile de bază de care aveam nevoie. Începusem să fiu activă pe Twitter și să interacționez online cu anumite persoane, dar la Snow Camp am avut ocazia să-i cunosc și personal. Într-un fel, până și existența acestui blog se datorează participării mele la #BizSMScamp 🙂

Acum plec pentru prima dată într-o tabără de fotografie. Efectiv am sărit în sus de bucurie  când am aflat că mă număr printre cei 17 participanti ai Taberei de Fotografie pentru bloggeri organizată de Foto Union împreună cu Dacia Plant. Simțeam nevoia de o pauză și de a evada puțin din rutină și din București. Nu cred că se putea un mod mai plăcut de a face asta și de abia aștept să aud poveștile dacilor liberi, să facem exerciții de tras cu arcul și de echitație și, bineînțeles, să fac muuulte poze.

Despre cutii

Nu știu vouă, dar mie mi-au plăcut dintotdeauna cutiile – de la cele mici pentru bijuterii până la cele mari și colorate pe care mi-am promis să le cumpăr din IKEA când voi avea casa mea. Cutiile m-au făcut mereu să cred că pot crea ordine în orice fel de haos. Chiar dacă, uneori, tot ceea ce făceam era să împart haosul în haosuri mai mici, mă consolam cu ideea că pe acestea le pot controla mai ușor.

Am dezvoltat de mică o pasiune pentru bijuterii (o să tot auziți de ea). Mama avea zeci de șiraguri de mărgele și cercei clipsuri pe care le ținea în sertarele corpului de mobilier pentru machiaj. Când nu era acasă, obișnuiam să mă așez pe taburet, în fața oglinzilor, să le probez pe toate. De atunci, nu există zi în care să nu port măcar o pereche de cercei. N-am numărat, dar am cu siguranță peste 100 de bijuterii (cercei, lănțisoare, inele, broșe etc.). Pe toate le țin în cutii, pe categorii.

Am obiceiul să păstrez biletele la teatru, film, concerte sau orice hârtiuțe pe care le consider interesante sau care îmi amintesc de anumite evenimente. Păstrez până și name tag-urile pe care le-am avut de la conferințele sau workshourile la care am participat. Și ghici unde le țin pe toate…în câteva cutii, bineînțeles.

Joi, Mona a sărbătorit în The Vault doi ani de blogging. A fost o petrece glossy, după chipul și asemănarea blogului ei, unde a pregătit multe surprize pentru invitați. Am avut și eu parte de una, anume The Pink Box. Conținutul pe care l-am primit în cutie e mai puțin relevant (pentru curioși sunt căteva produse de beauty). Ceea ce  e mai important este ceea ce voi pune eu de acum înainte în ea. În fond, ce cutie poate fi mai potrivită pentru  a pune toate lucrurile mici care mă fac să zâmbesc și să-mi aduc aminte de momente plăcute, dacă nu una roz?! 🙂

 

 

 

 

 

 

 

P.S. Mulțumesc Mona pentru invitație și pentru cutiuță!

#Webstock12

Anul trecut a fost prima dată când am auzit de Webstock. Deși mi-am dorit foarte mult să merg, încă nu eram foarte familiară cu ceea ce se întâmpla în blogosfera noastră și nu am primit invitație.

Anul acesta, spre bucuria mea, am făcut mai mult decât să vin la eveniment: unul dintre clienții pentru care lucrez a avut stand acolo. Deoarece nu am asistat la conferințe, singurul lucru pe care pot să-l fac este să vă las cu poza de mai jos pentru a vedea și voi ce distractiv a fost la standul HP 🙂

 

 

 

 

 

 

 

Anul viitor mi-aș dori să fac și eu live blogging de la eveniment.

P.S. Mai multe poze găsiți aici și aici.

Am scăpat de amenda RATB

Poate vă mai amintiți că acum aproximativ două luni am luat amendă la RATB și m-am dat peste cap să o contest. Ei bine, ieri am avut termenul de înfățișare în sala de judecată. După două ore de așteptat pentru a fi strigat și dosarul meu, cred că judecătoarea s-a amuzat văzându-mă prezentă și a hotărât să-mi acorde un verdict favorabil. Prin urmare amenda a fost anulată.

One small loss for RATB, one big step for the average bus rider!

Aici puteți vedea și decizia propriu-zisă 🙂

 

Ce putem plăti prin SMS

După nefericitul eveniment cu amenda RATB, vorbeam cu o prietenă care m-a întrebat mirată de ce nu am trimis SMS pentru un bilet de o zi când am văzut că nu am la mine abonamentul. Sincer, nu-mi trecuse prin cap, deși există stickere cu această informație în toate mijloacele de transport. Apoi, acum două săptămâni am fost la lansarea serviciului Vodafone de plată a biletelor de cinema direct de pe telefonul mobil. Așa că m-am gândit să fac un mic research să văd ce altceva mai putem plăti prin SMS. Lista e deschisă, așa că, dacă am omis ceva, vă rog să veniți cu alte completări.

1. Plata prin SMS a titlurilor de călătorie RATB – Trimiți litera A prin SMS (care costă 9,6 lei cu TVA inclus) la 7456 şi primești un abonament de călătorie valabil pentru ziua în curs (până la ora 24:00). Din ce spun cei de la RATB reise că primești abonammentul pe telefon imediat (mazim 30 de secunde) iar numărul 7456 este valabil în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote.

2. Plata prin SMS a călătoriilor cu metroul – Din păcate, acestă opțiune se poate folosi doar în 7 stații de metrou (Gara de Nord 1, Grozavesti, Petrache Poenaru, Piata Victoriei 1 si 2, Politehnica, Timpuri Noi si Universitate). Mecanismul de cumpărare mi se pare, sincer, puțin mai complicat: trimiti un SMS (care costa 0,5 euro fără TVA) la 1700 (Orange) sau la 7477 (Vodafone), în câteva secunde primești înapoi un SMS de confirmare a plății apoi suni, în ambele cazuri, la numărul 1700 și apropii telefonul de dispozitivul special amplasat pe aparatele de validare.

3. Bilete la cinema direct de pe telefonul mobil – Cinemagia.ro, Grand Cinema Digiplex și Vodafone au lansat o aplicație de mobil care permite rezervarea și achiziționarea de bilete electronice la filmele de pe marele ecran. Aplicația Cinemagia este gratuită și compatibilă cu sistemele de operare iOS, Android și Symbian (btw – e o aplicație foarte faină și pentru a-ți seta alarme pentru programele interesante de pe TV). Nu am încercat încă să achizționez bilete în acest mod, dar procedeul pare destul de simplu: îți alegi filmul dorit, ora  și locurile, iar la intrarea în cinema scanezi codul pe care l-ai primit prin SMS în momentul plății. Costul biletului, similar cu cel din cinematograf, calculat în Euro la cursul oficial al zilei, va fi dedus din credit, pentru utilizatorii cartelei Vodafone, respectiv adaugat facturii, la cursul oficial din luna emiterii acesteia, pentru abonați.

4. Plătești prin apropierea telefonului mobil – Orange Romania și BRD-Groupe Société Générale au lansat un proiect pilot prin care testează soluția Near Field Communication (NFC) ce ar permite plăți prin simpla apropiere a telefonului de anumite dispozitive speciale instalate la comercianți. Platile vor fi posibile la cele peste 2000 de POS-uri compatibile cu tehnologia NFC, care au fost instalate de BRD la comercianții din toată țara. În cadrul proiectului, peste 100 de persoane ce dețin un cont bancar la BRD  – Groupe Société Générale au primit telefoane mobile Blackberry și SIM-uri speciale cu capabilitati NFC pentru a le utiliza la plata produselor și serviciilor la comercianții acceptanți. Sincer, sunt curioasă să văd ce rezultate va avea acest proiect, deoarece asta ar putea însemna – într-un viitor – ca SIM-urile să țină loc și de carduri.

Vouă ce v-ar plăcea să puteți plăti prin SMS?

Cum se contestă amenda RATB

Ca orice domnișoară care se respectă, îmi schimb poșetele în funcție de vestimentație și încălțăminte. Din păcate, într-o zi fatidică de luni, schimbând gențile, am uitat să mut și abonamentul de RATB. Deși, de când m-am mutat n-am văzut picior de controlor în 85, exact în acea zi s-au găsit să urce în troleibuz și să mă verifice. Crezând că am abonamentul, m-am apucat liniștită să caut în geantă cu cei doi controlori lângă mine. După 5 minute de întors geanta pe dos…nimic. „Domnișoară, trebuie să vă dăm amendă.” „Dar am abonament valabil pe toate liniile.” „Îmi pare rău, dar nu vă pot crede pe cuvânt.” Ofticată, le-am spus că asta e, să-mi dea amendă. „50 de lei, vă rog” „Nu, vă rog să-mi dați amenda scrisă. Și să-mi spuneți cum pot să o contest.” Bineînțeles că ce mi-a zis avea să fie doar orientativ comparativ cu ceea ce trebuia să fac de fapt. După vreo 3 ore de stat la coadă la Judecătoria Sectorului 1 m-am hotărât să scriu un post în care să explic fir-a-păr cum se poate contesta o amendă de RATB, ca să știe toată lumea la ce să se aștepte.

De știut:

  • Amenda se contestă în timp de 15 zile calendaristice (atenție, nu lucrătoare).
  • Judecătoria la care trebuie să mergeți pentru contestație trebuie să fie cea a sectorului în care ați luat amenda (eu am luat amenda în stația de RATB de la Gara de Nord, deci am mers la Judecătoria Sectorului 1 – care e pe Cheiul Dâmboviței, lângă Tribunalul București).
  • Înainte de a merge la Judecătorie, sunați și întrebați ce program au cu publicul (eu am avut surpriza să constat că Primaria Sectorului 1 are program doar Marți și Joi, între orele 10-13).
  • Contestația o depuneți la Serviciul deRegistratură a Judecătoriei la care mergeți.

Acte necesare pentru dosarul de contestație:

  • Procesul verbal cu amenda în original și 2 copii xerox.
  • 2 copii xerox după chitanța care arată pe ce perioadă e valabil abonamentul (am înțeles că ați putea să mergeți și la RATB să cereți un extras al istoricului validărilor dacă nu aveți chitanță sau abonament).
  • 2 copii după buletin.
  • Dacă aveți abonament de student (cum am avut eu) mai sunt necesare 2 copii xerox după legitimația de transport (față-verso) și 2 copii xerox după carnetul de student (să se vadă ștampilele pe fiecare an de studiu).
  • O cerere scrisă adresată Președintelui Judecătoriei la care se depune contestația, în care să puneți toate datele despre voi (Subsemnatul Xulescu, domiciliat în…) și motivul pentru care contestați amenda (doresc să contest procesul verbal numărul X, pe motiv că…). Dați detalii legate de valabilitatea abonamentului, linia pe care s-a întocmit procesul verbal etc. Această cerere o depuneți în original, dar îi mai faceți 3 copii (din care una va rămâne la voi).
  • Ceea ce n-am știu eu este că, dacă vrei ca această contestație să se judece în absență (adică să nu mergi la Judecătorie în ziua în care primești termen), trebuie să mai atașezi la dosar o cerere prin care să soliciți acest lucru (tot în xeroxată în 3 exemplare). Totuși, funcționarul mi-a spus că pot trimite cererea aceasta și pe mail, fax sau poștă la datele de contact ale fiecărei Judecătorii.
  • Pe fiecare copie xerox scrieți „Conform cu originalul” și semnați.

Recomandarea mea ar fi să fiți la Judecătorie cam de pe la 9 dimineața, deoarece eu am ajuns la 10 și am plecat de acolo de abia la 1 fără un sfert și am stat cu mari emoții crezând că nu voi intra. Există un singur funcționar care prelucrează aceste depuneri de contestații (care se numesc Acțiuni) și două cozi (una pentru avocați și una pentru persoane fizice) din care se intră alternativ.

Odată ajunși înăuntru, vi se cere buletinul și actele de care vă ziceam mai sus. Apoi vi se dă un număr și un termen de judecată. Ca să vă faceți o idee, eu am despus contestația săptămâna trecută și am primit termen la sfârșitul lui septembrie 😐

Alte sfaturi uitile: să aveți apă la voi și un evantai. Nu există, bineînțeles aer condiționat decât în camera funcționarilor și toată lumea se îngrămădește la ușă.

Sper să vă fie de folos informațiile și revin în Septembrie să vă zic cum s-a soluționat toată situația.